Acțiune = Reacțiune
Autor: Roeland Vollaard, fizioterapeut și inițiator al „Clasa pe Roți” în Alkmaar, Olanda.
Stau pe un zid și sar de pe el, exact ca omul din imagine. Datorită forței gravitaționale, prind viteză pe măsură ce înaintez în jos. Apoi în curând devine interesant ce se află sub picioarele mele. Contează pentru aterizarea mea, dacă subsolul este pânza unei trambuline sau dacă este apă de 3 metri adâncime…
1. 1. OK. Aterizez pe o trambulină.
Când aterizez în mijlocul trambulinei după ce am sărit de pe perete, impactul greutății mele plus viteza mea vor „învinge” inițial puterea trambulinei. Mă scufund adânc în trambulină.
Până când …… elasticitatea trambulinei mă învinge. Acea trambulină funcționează într-un mod inteligent. La început, ea cedează și permite energiei cu care eu contribui, să pună tensiune pe toate arcurile laterale. La punctul cel mai adânc al scufundării mele în trambulină, mă opresc/stau liniștit. Bineînțeles că greutatea mea este aceeași, dar energia căderii mele a fost absorbită de arcurile trambulinei. Iar acea trambulină acum nu are nici o problemă, mulțumită arcurilor bine întinse, să mă trimită înapoi în aer. Acțiunea determină reacțiunea.
2. . Și dacă aterizez în apă?
Și în cazul unei piscine, greutatea și viteza mea vor învinge mai întâi reacțiunea (forța de reacție a) apei. Spre deosebire de trambulină, durează ceva timp, iar eu mă scufund adânc în apă. Dar vine un punct când viteza mea se pierde de tot, iar eu sunt împins în sus. Acțiunea (împingerea apei cu corpul meu) este, de asemenea, urmată de o reacțiune (voi fi împins înapoi de apă). În final, presiunea apei în sus are același efect ca arcurile trambulinei; sunt aruncat din nou în sus. Dar nu atât de puternic încât să fiu catapultat. Doar chiar deasupra apei, forța ascendentă este estompată iar eu pot înota la margine. Această experiență este foarte diferită de saltul meu pe trambulină.
Țesutul conjunctiv
Ce legătură are aceasta cu țesutul conjunctiv? În metoda de tratament aplicată copiilor din Clasa pe Roți, Reabilitarea Biomecanică Avansată (ABR), folosim și noi principiul acțiunii și reacțiunii. Acest principiu biomecanic lucrează întotdeauna pentru ființele vii; aceasta nu depinde de controlul bun sau conștient al creierului. De aceea e de înțeles că acest principiu este în mod special interesant pentru persoanele care au mai puțin control asupra creierului. Într-un articol anterior („De ce îi plac lui Sam drumurile denivelate”), am scris că un adult sănătos are aproximativ 15-20 kg de țesut conjunctiv în corpul său, în funcție de cum definim țesutul conjunctiv. Aceasta este o cantitate imensă și până de curând importanța acestui țesut a fost mult subestimată.
Țesutul conjunctiv include 2 structuri cu aspect de sfoară, colagen și elastină. Fibrele de colagen sunt foarte puternice / rigide și datorită lor corpul nostru își păstrează forma. Fibrele elastice sunt extensibile, capabile să revină ușor în poziția inițială. Ambele fire sunt necesare pentru a ne menține poziția pe de o parte și pentru a permite mișcarea pe cealaltă parte. Împreună, ele formează arcurile trambulinei: suficient de puternice pentru a împiedica ruperea trambulinei și suficient de elastice pentru a mă arunca din nou în sus! Toate celulele și fibrele țesutului conjunctiv sunt înconjurate de un fel de gel care conține multă apă. Acesta este „piscina”, cu toate moleculele de apă din ea, care oferă, de asemenea, soliditate.
Puteți vedea întreg sistemul ca pe un burete: dacă-l stoarceți încet, toată apa murdară este împinsă afară, iar apoi, dacă opriți stoarcerea, va absorbi apă curată. O parte din metoda ABR se bazează pe acest fapt. Prin presiunea asupra țesutului conjunctiv și apoi eliberarea acestuia, „stoarceți și apoi umpleți din nou buretele”, ceea ce îmbunătățește starea nutrițională a țesutului conjunctiv și permite organizarea mai bună a fibrelor. Un studiu specific arată, de asemenea, că în acest fel puteți obține mai mult fluid (și, prin urmare, mai mult volum) în țesutul conjunctiv.
Am găsit imaginea de mai sus pe internet. Probabil vine dintr-un site web al companiei care dorește să vândă un produs pentru riduri. În stânga vezi situația unui copil mic; piele frumoasă și netedă. Țesutul conjunctiv subcutan este umplut bine cu umezeală și deci este mai gros decât în dreapta. Atât fibrele de colagen, cât și fibrele de elastină arată bine și sunt distribuite în întregime pe întreg spațiul. În dreapta vedeți condiția în care este în prezent scalpul meu. Mai puțin fluid în țesutul conjunctiv, colagenul nu mai menține structura bine închegată deoarece este deteriorat/fărâmițat și numai un sfert din elastină a mai rămas. Nu există nici o urmă de piele netedă, bine umplută pe fruntea mea. Situația frunții mele încrețite este similară cu cea a țesutului conjunctiv din corpul oamenilor care se mișcă puțin sau deloc. Țesutul conjunctiv este redus în ceea ce privește dimensiunea și calitatea. Grosimea și cantitatea de umiditate au scăzut. Situația lor se poate îmbunătăți din nou prin acordarea unei presiuni specifice asupra țesutului conjunctiv. Aceasta trebuie să fie suficient de lentă pentru a putea stoarce suficient stratul de gel și apoi să elibereze presiunea pentru a permite stratului de gel să absoarbă umiditatea proaspătă și bine alimentată. Și asta destul de mult în fiecare zi. Dar întotdeauna funcționează! Trebuie să realizați că fibrele de colagen necesită un an pentru a se restabili 50%. Acest lucru vă aduce acum foarte aproape de ideea ABR: „Construirea unui corp mai confortabil cu mâini delicate”…
Roeland Vollaard
roeland@roelandhelpt.nl
